Marta are șaptezeci și patru de ani și își petrece timpul într-un fotoliu, citind sau dormitînd. Marina, fiica ei, are cincizeci și doi de ani și se află la limita dezechilibrului, între un mariaj nefericit și o problemă care amenință să-i distrugă viitorul profesional la spitalul unde lucrează ca medic. Dincolo de limbajul ritualizat și comicul grotesc al conflictelor inerente relației dintre o mamă dificilă și dominantă și o fiică depășită de multitudinea problemelor zilnice, conversațiile lor, care se desfășoară între etalarea conținutului sacoșelor în care Marina îi aduce Martei “bunătăți” și ceașca de ceai băută înainte de plecarea Marinei, relevă tristețea sentimentelor reprimate și a unui destin de a cărui repetabilitate Marta încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes și folosind toate registrele, de la critic la voit-comic și de la sentimental la sadic, să o ferească pe Marina.