Piesa este o rescriere a mitului Medeei, arhetip regăsit în esența sa și manifest al femeii din zilele noastre, al pasiunii cu care își trăiesc iubirea. Tema centrală este cea a condiției femeii, dezvoltată în relație și implicit în opoziție cu nucleul societății din toate timpurile – familia. Este urmărit traiectul emoțional pe care îl urmează personajele în procesul degradării sentimentului. De la nașterea copiilor – la sărbătorirea american – edulcorată a Crăciunului, de la sacralitatea prânzului în familie – la missa neagră a ultimei cine cu mama muribundă – toate aceste evenimente sunt tratate ca niște anti-ritualuri, ducând inevitabil spre deconstrucție, anulare și completă alienare, în consecință, spre un alt final decât cel al mitului, un final mai contemporan și mai sacrificial decât cel inițial – spre sinuciderea protagonistei.